Prose

This one was powerful

Long time ago on her motherland, she told the world how she would be. It was something childish in her behaviour, but in the same time echoing a voice of a too quickly grown up orphan. Afterwards, she became a foreigner, a prisoner between the two worlds she unwillingly had to live in. Just like an organ rejection, neither ambiences truly accepted her, but there she was, laughing in the face of this unfair life. (more…)

Pierdut în spațiu-timp

Scârbă și dezgust. Atât a rămas din sufletul meu, de odinioară inocent. Nu mă mai pot suferi. Nu, „suferi” e prea puternic, nu mai pot conviețui cu mine. Da, sună mai bine. Durerea-mi sună mai bine așa, dar de ce ar fi veninul mai dulce? Ne face oare să ne simțim mai bine? Plauzibil, dar tot nu mă pot uita la mine, am ajuns ce uram cel mai mult: un abderit, un paria, un mojic.

(more…)