Art

Să înveți Dreptul – scrisoare către neinițiați și inițiați

În timpul cursurilor de la facultate îți mai permiți câteodată să iei o pauză măcar pentru câteva secunde în timp ce domnul/doamna profesor vorbește cu patos despre un lucru care ar fi bine, din mila lui Dumnezeu, să nu fie prea greu de înțeles ulterior. Astăzi, în timpul unui curs, m-a lovit și pe mine, într-un moment de respiro, următorul gând:

(more…)

Culmea modernizării!

M-a luat prin surprindere, mărturisesc, și nici nu am multe de zis.

În timp ce navighez pe internet, mă aștept, bineînțeles, ca publicitatea să mă lovească din plin cu o mulțime de oferte dintre cele mai diverse. Câteodată Google chiar îți urmărește activitatea și-ți pune la dispoziție publicitatea care s-ar plia cel mai bine pe istoricul tău de navigare. (more…)

Povestea de apoi

Anul viitor, pe la șapte
Mi-am setat radioul să-mi cânte
o poveste despre cât ne iubeam.
Este șapte fără un minut și_dsc0100-1
mă gândesc că dacă îmi astup urechile
n-am să plâng de dragul albinelor fără ac și
al florilor fără toamnă.
Dar iată că dansul a început
minunea se scurge printre degetele mele
de pianist fără partituri,
țaicul bate șapte și câteva secunde,
iar lumea mea numără un paradis de nori
noroi și polen
pe care numai eu și ea îl putem citi.
Este șapte și un minut draga mea,
și tare-aș da timpul
înapoi cu o cafea.

Diverging dreams: How Romania disheartened me

Proud to be a Romanian student in Germany, I am following my dream of discovering Physics, but I gave up on another dream: doing it back home. Why does the latter have to be a dream, though? You`ll find here not the straightforward face of corruption, but its repercussions on what I still want to call home one day, and what happened on January 31st poisoned me. I have no cure, only this writing as a treatment.

(more…)

Duminica, mai multă lume-și face cruce-n tramvai

Este logic, știu și eu.

Totuși, nu pot să nu mă opresc asupra acestui gând în fiecare duminică. Există o explicație, fără îndoială. Călătoriile cu mijloacele de transport în comun sunt obișnuite, palpitante și totodată înfiorătoare, ca atunci când cobori, seara târziu, ultimul din tramvai sau din autobuz. Atunci te gândești: ce va fi cu acest vatman? Uite, bietul, merge singur undeva, probabil că nici el nu știe unde! Luminile sunt aprinse pentru nimeni și acel nimeni ocupă cu nesaț toate locurile. (more…)