Roșu

Am trei mere,
eu îți dau două
și mai am două,
pentru că unul mi l-ai dat înapoi,
iar pe celălalt l-ai mâncat uitându-te la mine.
Am mințit.
Tot trei am.

Nu se poate să mai pierd
vreun măr la tine-n mână.
Mi-am propus să fac întuneric
în camera privirii tale,
să trag perdelele de sânge
și fumul din umoare
în plămâni.

Cu mărul meu nu fac nimic,
sunt obișnuit să văd
cum mușcătura din el se oxidează.
Așa că spun: „nu!”
și mă abțin.
Atunci îi dispare emoția
și se face verde.

Ah! De-aș putea fugi cu mere,
și-n mâini, și-n vorbe și-n simțiri.
N-aș mai frige ochiuri în speranțe,
ci aș pune sâmburi în priviri.
Și de va fi să fug cu tine-n spinare,
mi-aș frânge gura mestecând,
mâncând mereu, ca un nebun
din mere tari, asurzitoare.

Și de va fi să ne-odihnim,
dulce va fi amintirea,
îți voi spune, fără rezerve,
că din priviri s-a suit în păr.

Vei înțelege, căci de sus, din cer,
cu veșnicie ne va umple
umbra marelui măr.

 

Advertisements

We would love to hear your opinion on this article!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s