Să înveți Dreptul – scrisoare către neinițiați și inițiați

În timpul cursurilor de la facultate îți mai permiți câteodată să iei o pauză măcar pentru câteva secunde în timp ce domnul/doamna profesor vorbește cu patos despre un lucru care ar fi bine, din mila lui Dumnezeu, să nu fie prea greu de înțeles ulterior. Astăzi, în timpul unui curs, m-a lovit și pe mine, într-un moment de respiro, următorul gând:

„Au cam trecut vremurile în care cp mă trimitea cu gândul la cu plăcere și nu la Cod Penal!

„Ha! Chiar așa!” am repetat pentru sine, ca și când altcineva mi-ar fi atras atenția că mi-a rămas pe nas niște zahăr pudră de la ultimul ștrudel mâncat.

Apoi m-am gândit că nici nu e de mirare. „Ștrudelul” acesta numit Facultatea de Drept este mai mult decât un desert. Este un fel de a fi. Un fel de a trăi.
Lăsând glumele la o parte, îmi doresc din toată inima ca lumea să-și scoată din cap preconcepția conform căreia dacă studiezi dreptul nu faci decât să te îngrădești în literele unor legi, să înveți cum să te supui orbește unor norme și să devii sclavul lor într-un sistem pe care nimeni nu-l agreează și-l consideră corupt. De multe ori mi s-au adresat întrebări precum: „Nu e greu să-nveți legi pe de rost?” sau „Te descurci acolo, la Drept? N-aș putea să memorez legi. Nu le uiți de la un semestru la altul?”

Vă invit să dați afară aceste idei din mintea dumneavoastră.

Dreptul, ca idee, este nemărginit, la fel ca viața și activitatea în concret ale oamenilor, pe care le reglementează și care sunt și ele nesfârșite. Trebuie să ne debarasăm de ideea că Dreptul nu constituie nimic altceva decât un ansamblu de norme. Să spui așa ceva este ca și cum ai spune că Teologia este o simplă culegere de dogme, or așa o afirmație este imposibil de admis (nu și de făcut, din păcate…).

Ce este Dreptul deja nu mai este subiect de filosofie. Se cunoaște, se simte de către cei care încearcă să-l pătrundă, că este un dar dat de Dumnezeu cu binecuvântare oamenilor pentru a îngrădi răul și pentru a armoniza relațiile din ce în ce mai complexe dintre oameni, dirijând Justiția spre cele mai înalte ceruri. Faptul că din acesta poate rezulta o nedreptate nu este decât o înjosire a darului care ni s-a dat, la fel cum facem cu sufletele noastre atunci când săvârșim un păcat.

În materie penală (în cazul săvârșirii unei fapte deosebit de grave), actul judecății preîntâmpină însăși Judecarea sufletului după moarte, căci este o formă prin care sufletul omului aflat în criza mistuitoare a statutului de „făptuitor al răului” este AJUTAT.

catuse

sursa: timponline.ro

Nu știu dacă v-ați gândit vreodată la acest aspect. Primul impuls al omului care nu a dat piept cu justiția este de a trece foarte repede la pedepsirea cea mai crâncenă a infracțiunilor odioase. Să luăm drept exemplu violul care a cauzat moartea victimei în vârstă de 3 ani. Este una din cele mai terifiante fapte pe care poate cineva să și le închipuie, iar săvârșirea ei ar atrage chiar pedeapsa capitală (care nu este posibilă în sistemul nostru juridic) în viziunea multora. Ce se întâmplă în psihicul, presupus sănătos, al unui om care a săvârșit așa ceva este de neimaginat. Până și ideea pocăinței ne-ar veni greu să o acceptăm; ne gândim: „mi se pare că Însuși Dumnezeu s-ar mai gândi o dată înainte de a ierta așa ceva…”. Familia victimei este zdruncinată, cea a infractorului este dezorientată, pierdută, rușinată și redusă la zero în societate. Revenind: psihicul sănătos al unui astfel de infractor este întru atât de distrus încât posibilitatea intervenției necuratului în încercarea de a instiga la sinucidere nu este exclusă.

Ce ne facem cu un asemenea infractor? Nu întâmplător am ales să exemplific acest „caz extrem”. Căci dacă în acesta justiția vine să-l salveze pe infractor din ghiarele comunității și ale judecății făcute din impuls a oamenilor care nu văd nimic altceva în fața ochilor decât „pedeapsă, pedeapsă, pedeapsă”, cu atât mai mult infracțiunile mai puțin grave sunt tratate de marele doctor al Dreptului cu milă și înțelegere. Așa se explică și populara sintagmă „la prima abatere” în raport cu starea de recidivă, în primul caz legiuitorul fiind mai blând, iar în al doilea mai aspru. La fel se explică și regimul minorității în materie penală (sancțiunile destinate minorilor infractori sunt diferite de cele aplicate majorilor infractori), tratamentul sancționator al tentativei și așa mai departe.

Acum, vă întreb: cum se combat ororile lumii în care trăim, unele previzibile, altele nu, prin niște „simple reguli” învățate pe de rost de către studentul de la Drept? Cum răspundem la asemenea probleme citind doar coduri și legi și memorându-le? Am ales materia dreptului penal pentru că, probabil, este materia cu cel mai mare impact în mințile neinițiaților când vine vorba de justiție. În această materie se dă piept cu realitatea coaptă, se pune mâna pe crusta răului, se încearcă aluatul multor oameni. Nu sunt excluse, bineînțeles, nici celelalte ramuri ale Dreptului, atât de importante și indispensabile omului, pe care le vom trata în articole viitoare…

Este lesne de înțeles că pe drumul de formare a unui jurist adevărat, nu se poate vorbi de învățat pe de rost. Dreptul trebuie simțit, înțeles prin nenumărate prisme: a reclamantului, a pârâtului, a infractorului, a victimei, a persoanei prejudiciate, ale familiilor lor, a judecătorului, a legiuitorului, a persoanei care nu s-a întâlnit nicicând cu justiția (nu în mod direct, cel puțin) etc. Nu este suficient să memorezi un curs pentru a te culca seara liniștit, cu gândul că vei deveni un specialist în științe penale. Spiritul de justiție se descoperă omului în adâncurile sale, nu în exterior, unde suntem bombardați de interesele noastre și activitatea noastră de zi cu zi.

Amintesc și subliniez în același timp buna învățătură a domnului prof. univ. dr. Valerius M. s200_valerius_m-ciucaCiucă, pe care ne-a dat-o într-un interviu acordat cuzanet.ro, revelatoare în înțelegerea subiectului abordat:

Figura judecătorului este deosebită pentru faptul că el întotdeauna a stăpînit materialul probator, partea de factualitate a procesului. Dacă ai un proces în care judeci faptele unui arhitect, legate de un anumit contract, sau un proces în care protagonist este un chimist, trebuie să cunoști aceste domenii. Dar, dacă ai un alt proces în care judeci o vrăjitoare, trebuie să ai cunoștințe legate de magie.
Juriștii sînt titularii infernului; trăiesc în infernul relațiilor omenești și, pentru a cunoaște oamenii, au nevoie să cunoască tiparele psihologice, să le știe resorturile intime dincolo de filele dosarului. Cu alte cuvinte, tipul ideal al juristului este tipul enciclopedistului și cam această viziune o avea și scriitorul Mircea Eliade.”

Mulți ar fi tentați să-mi desconsidere opinia, ceea ce este de înțeles. Nu sunt practician și nici măcar teoretician licențiat. Sunt un student. Însă simt cum această facultate într-adevăr mă formează și mi-aș dori ca toată lumea să simtă asta, la orice facultate ar studia. Să nu mai „picăm” în groapa infernală în care se află mulți absolvenți care spun: „Nu îți folosește la nimic ce înveți în facultate.”
Cu atât mai mult studenților de la Drept le recomand cu căldură să nu se oprească din sporirea virtuților, căci asta implică acumularea de experiență, tocmai pentru a avea speranțe să ajute și să înțeleagă sufletele celor care sunt încătușați. Citiți marele opere ale lumii, citiți-i pe filozofi, citiți istorie, citiți despre marii artiști, ascultați muzică bună, descoperiți cum simt unii oameni și cum trăiesc alții. Vorbiți, dar mai ales ascultați.

Haideți să ne cultivăm prin orice mijloc posibil și să facem facultatea în care studiem să ne formeze, să ieșim din pasivitate și să ne privim ca viitori juriști. Să ne asumăm această poziție și această misiune. Să muncim să devenim mai buni!

the_library_by_xetobyte-d6m431q

sursa: xetobyte on deviantart.com

Advertisements

We would love to hear your opinion on this article!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s