„Împăratul Muștelor” de William Golding – recenzie și viziune interpretativă

Scăpând de perioada miloasă, probabil predestinată încă de la Izgonirea din Rai, a examenelor, am ieșit zburând în vechea-mi lume de obiceiuri, printre care se numără și cetitul cărților. 

Atenția mi s-a oprit îndeosebi asupra unei cărți care mi-a fost recomandată de ceva vreme, și care a așteptat răbdătoare, ce-i drept, actul meu de voință de a o deschide. Timpul pe care l-am acordat cărții a fost invers proporțional cu satisfacția pe care mi-a oferit-o în final. Lectura a durat în jur de 10 ore. „Un preț bun!”, ar striga acum un neguțător din Alchimistul. Păcat că n-avem niciunul care să mișune pe aici.

Sufletul lui William Gerald Golding a sosit pe Pământ în data de 19 septembrie 1911, în Cornwall, Anglia. Părinții săi (în cinstea cărora William avea să-și închine primul roman), Alec și Mildred (ce nume interesant!) Golding, au avut grijă să-i ofere tânărului William toate posibilitățile de a deveni un om împlinit din punct de vedere cultural și educațional.

8713928020_56bb576e9d_b

Sursa: everyday-i-show.livejournal.com

Face școală într-o primă etapă a vieții la Marlborough Grammar School, unde tatăl său este profesor. Mai apoi, William a pășit pe drumul științelor naturii în anul 1930, la Universitatea Brasenose din Oxford, urmând cursuri în acest domeniu timp de doi ani. Totuși, s-a întâmplat astfel încât William să nu mai dorească a se învârti în jurul științelor (după cum, poate, ar fi vrut tatăl său), transferându-se la Literatură Engleză.

Chiar la un an după căsătoria sa cu Ann Brookfield, În 1940, este chemat la datorie, participând activ în cel de-al Doilea Război Mondial, înrolat fiind în Marina Regală Britanică. Participarea intensivă la război avea să-i influențeze masiv opera literară.

După această etapă mai puțin pașnică a vieții, William se întoarce în domeniul Literelor, predând literatură engleză și, o perioadă, filosofie la  Bishop Wordsworth’s School, Salisbury, Wiltshire, până în 1961.

 „Peretele de porumb” a fost și locul în care acesta a decis să plece din rândurile oamenilor, în data de 19 iunie 1993.

Împăratul muștelor este primul roman al lui Golding, scris în 1954. A durat ceva până ce acesta s-a iederat pe întreg publicul mondial, însă a devenit o operă de renume și face obiectul studiului obligatoriu în multe școli din Statele Unite ale Americii. Romanul se bucură și de o ecranizare de succes sub măiestria regizorului Peter Brook: Lord of the Flies (1963).

imparatul-mustelor_1_fullsize

Sursa: elefant.ro

Universul romanului gravitează în jurul luptei pentru supraviețuire și auto-salvare a unui grup numeros de copii, ajunși pe o insulă în urma prăbușirii unui avion în care se aflau. Explorarea insulei, vânătoarea și încercarea perpetuă a copiilor de a da semnale de fum spre salvare vor duce eventual la dezbinarea lor. Comportamentul acestora are caracter revelator, oferind perspectiva autorului asupra societății decadente din punct de vedere moral, cel mai probabil fiind influențat și de lupta pe care a purtat-o în cel de-al Doilea Război Mondial.

Nu este întâmplător faptul că pe insulă nu a ajuns niciun adult, copiii punând accent de multe ori pe acest lucru la începutul romanului. Constatarea acestei stări de fapt constituie pentru copii începutul asumării responsabilității de a trăi singuri, departe de orice influență capabilă de-a-i învăța din experiența altora mai în vârstă.

Așa se explică, din punctul meu de vedere, faptul că statutul copiilor de bureți de informație și experiență lăsat fără nicio sursă sigură (un adult, de pildă), îi determină să se formeze în jurul unor caractere mai puternice, a căror evoluție începe și se definitivează în roman: Ralph și Jack. 

Analizând caracterele amândurora, se observă cu ușurință cum cele două personaje constituie nuclee ale viitoarelor diviziuni ce vor pune stăpânire pe insulă: A celor care doresc să fie salvați și a vânătorilor.

Ralph este un spirit liber, dornic de frumos și de viață în general. La începutul romanului ne este înfățișat ca fiind un copil de vreo 12 ani, blond (posibilă trăsătură care întruchipează binele), energic și foarte glumeț. El este și descoperitorul scoicii, care are să devină izvorul ordinii și al organizării.

download

Sursa: bookaholic.ro

Pe de altă parte, îl avem pe Jack, liderul unui cor, care se dovedește a fi vanitos, autoritar, purtând pălărie neagră (posibil simbol al răului, în antiteză cu dalba ralphiană) dornic de a conduce și de a vâna.

Nu de puține ori, deși acceptă să-și conducă mărețul cor în paralel cu îndrumarea restului copiilor de către Ralph, Jack îi încalcă autoritatea, despărțindu-se încetul cu încetul de sfaturile și îndrumarea lui Ralph și ispitind și alți copii să i se alăture. Ordinea și planul de salvare (întreținerea unui foc care să dea naștere unor semnale de fum) sunt zdrobite de noul trib al vânătorilor înființat de Jack, care întoarce firea umană la barbarie. Pe primul plan are să se situeze setea de sânge și de plăcere, întruchipată în actele vânătorii și ale petrecerii. Frica de o așa zisă bestie/fiară este principala resursă pe care Jack o va specula în planul său progresiv de a schimba hainele copiilor cu vopseli ale războiului.

Piggy, al cărui nume real nu îl vom afla niciodată, reprezintă forța psihologică și a rațiunii, care contribuie la cizelarea minții lui Ralph, nelăsându-l să cadă pradă fricii. Tot el este cel care ține foarte mult la părerea, ordinea și planul de salvare ale lui Ralph. Personal, îl consider vocea binelui și a conștiinței divine, care de multe ori apare într-o formă neademenitoare și dogmatic de asimilat și de înțeles, (fapt sugerat de starea fizică a lui Piggy, de astmul (asta-mă) său – greu de înțeles pentru Ralph – și de faptul că nu are un nume, ci doar o poreclă). De asemenea, numai cu ochelarii lui se poate ajunge la salvare (aceștia sunt folosiți pentru a da naștere focului și implicit fumului). Tot el este cel care, cu disperare, încearcă să le vorbească vânătorilor, să-i readucă la planul de salvare inițial, însă fără niciun rezultat.

Simon, băiatul plăpând care-și pierde cunoștința în momente critice ce-l solicită peste măsură, este singurul copil al cărui subconștient îi relevează sursa răului, adevărata bestie care îi amenință și îi corupe pe copii. Aceasta se naște printr-un sacrificiu (dispariția unui copil cu un semn distinctiv pe față) și se întruchipează prin capul de porc înfipt într-o suliță de lemn.

lord_of_the_flies_1_by_tdspiral-d37cj6u

Credits to: TDSpiral on deviantart.com

Acesta este Împăratul Muștelor.

Acesta este factorul declanșator al unei viziuni ale lui Simon, care-l face să vorbească cu Bestia. Împăratul îi spune că adevărata bestie este de fapt în fiecare dintre copii, chiar și în el (în Simon). Close, close, close – este sintagma pe care o folosește bestia pentru a sugera că răul care a acaparat întreaga insulă provine din interior și pune stăpânire pe toate în mod progresiv.

Simon este de asemenea avertizat de bestie, deci de propriul subconștient, că dacă va încerca să-i înștiințeze pe ceilalți copii și să-i anunțe de descoperirea lui, atunci va plăti cu vârf și îndesat, definitiv, prin moarte. Rezultă că încercarea disperată a lui Simon de a salva copiii din ghiarele răului, încununată de un eșec înfiorător, a fost făcută în cunoștință de cauză, deci știind că va atrage asupra sa coasa îngrozitoare a morții, transformându-l pe bietul și plăpândul Simon într-un erou.

Limitându-ne aici la interpretarea diverselor episoade din roman, putem afirma cu tărie că romanul lui Golden nu reprezintă numai o înfățișare a caracterului distrugător al violenței, precum o interpretare superficială ar putea sugera. Este oare omul atât de vulnerabil păcatului și decadenței încât, fiind lăsat singur să evolueze, se autodistruge prin barbarie, violență și plăcere? Demonstrația alegorică a lui Golden ne dă un răspuns cert, pesimist și sinistru la această întrebare.

Dar este oare și realist?

Unii ar fi înclinați să spună da. Eu însă mai am o fărâmă de nădejde în oameni. Cred că oamenii minunați pot da naștere altor oameni minunați. Cred că împărații muștelor din fiecare dintre noi pot fi biruiți, detronați și înlăturați. Cred că tocmai această operă revelatoare a lui Golding atestă existența Binelui și a răului în lume. Iată realitatea crudă cu care ne-am confruntat atâtea mii de ani, și cu care ne confruntăm și în prezent:

Ne dorim să trăim în plăcere continuă sau dorim să ne salvăm?

 

 

Advertisements

We would love to hear your opinion on this article!

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s